Sculptorul Ion C. Dimitriu-Bârlad s-a născut la data de 18 mai 1890 în orașul Bârlad. A absolvit Liceul “Gheorghe Roșca Codreanu” din localitatea natală și apoi Școala de Belle-Arte din București, fiind remarcat de profesorul Dimitrie Paciurea (sculptură) si Frederic Storck (desen și sculptură). Ulterior a studiat și la Academia Julian din Paris (1913-1914). Este elevul maestrilor: Bouchard, Landowschi, Hagel, Storck, Costin Petrescu si Paciurea. In 1911 este numit in invatamant ca suplinitor la Liceul „Carol I” din Craiova, iar la 1 septembrie 1912 este numit titular la Liceul ” I.C. Bratianu” din Pitesti. Tot pe 1 septembrie dar in 1919 este transferat la liceul Gheorghe Lazar din Bucuresti la catedra de desen si caligrafie.
Intre anii 1927-1929 a fost delegat ca inspector de specialitate pentru desen artistic si caligrafie. S-a afirmat ca sculptor de monumente si busturi ale unor personalitati romanesti (stiintifice, literare, politice si militare) dar si prin sculpturi de suflet ( creatie si compozitie): fantana Sissi din Cismigiu, statuete, nuduri si efigii, pentru care a obtinut si multe premii. Personal, parintii mei au avut mult timp in casa doua sculpturi de Ion Dimitrie Barlad: una era „Salcia”, lucrata in bronz, pe care am regasit-o in varianta lucrata in marmura la Muzeul de Arta Dinu si Sevasta Vintila sub denumirea Venus ) si bustul tatalui meu primit cadou de la sculptor.
In afara de latura profesionala trebuie mentionat faptul ca a fost bunicul cantaretei Margareta Paslaru si „ parintele „ in casa caruia aceasta a crescut in copilarie intr-o perioada zbuciumata a vietii sale de familie.
Casa sculptorului, construita in stil eclectic cu influente neoclasice si neoromanesti in 1927, proiectata de arhitectul Ion D Trajenescu special pentru Ion.C.Dimitriu Barlad, se afla la intersectia strazilor Paul Urechescu (nr 16)si Gaetano Donizetti (nr 5) din cartierul Floreasca , fiind una dintre primele case reprezentative din Parcelarea Cornescu, prima parcelare cu locuințe scumpe pentru funcționarii României Mari. A fost momentrul inceperii transformatii cartierului Floreasca dintr-un cartier insalubru al saracilor, intr-unul rezidential la preturi de lux.
Pentru mine aceasta casa a reprezentat mai mult decat pentru cei care citesc aceasta poveste deoarece prin anii 70 am fost acolo impreuna cu tatal meu care era la acea vreme medicul de familie al scupltorului. Atunci am aflat si de faptul ca era bunicul Margaretei Paslaru, cand am vazut in geamul unei vitrine din atelier o fotografie din copilarie a cantaretei. Cum in acea perioada medicul de familie era al tuturor locuitorilor dintr-o anumita zona arondata, tatal meu era atat medicul unor personalitati din zona (sculptorul Ion Dimitriu Barlad, scriitorul Grigore Bajenaru, s.a ) dar si al tiganilor din groapa Floreasca, locul unde copil fiind, m-am umplut de paduchi intr-o vizita periodica facuta de tatal meu si locul unde se va construi ulterior patinoarul Floreasca. Nu-mi mai amintesc de ce eram atunci cu tatal meu desi eram foarte mica cam 5-6 ani. Revenind la subiect, in casa sculptorului am ajuns cam pe la 17 ani am vazut doar holul, de care nu-mi mai amintesc mare lucru si atelierul, locul care m-a fascinat si in care am stat pana cand tatal meu si-a terminat vizita medicala . Era o incapere inalta pe doua etaje, foarte luminoasa datorita geamurilor mari din caramizi de sticla, cu balcon interior .
Despre acesta Margareta Paslaru isi aminteste :
„Clădirea era dominată de atelierul imens, cu geamuri uriașe, formate din numeroase carouri, ca o tablă de șah, înalt cât două etaje: avea și o trapă la subsol, unde lutul prețios era păstrat la o temperatură constantă și la umezeală continuă.”
Tot Margareta Paslaru ne da detalii despre interioare in cartea sa “Eu și timpul. Viață, vocație, viziune””, București, Editura Curtea Veche, aparuta in 2012.
“Casa uriașă în care am copilărit avea fiecare încăpere tapetată diferit, cu gust, în tonuri închise, arabescuri patinate în aur vechi……….. Dormitoarele și baia cochetă erau la etaj, iar sufrageria, salonul și restul gospodăriei, la parter……….. Dormitorul elegant de la etaj era tapetat cu frunze palmate în relief, închise la culoare și pastelate în bronz, astfel încât lumina le făcea reale, îți venea să le desprinzi din perete”.”
In exterior casa se distingea prin efigiile aflate in partea superioara aproape de braul de sub cornisa, operele sculptorului. Pe fatada dinspre strada Paul Urechescu sunt cele ale membrilor familiei sale: cele doua fiice Magda si Sanda in partile laterale si Nona , sotia sa, pozitionata central intre cele doua fiice, singura nesemnata motiv pentru unii sa o confunde cu Regina Maria datorita asemanarii acestei efigii cu o fotografie de notorietate a Reginei in costum sanitar, desi ca figura nu prea sunt puncte comune. Pe langa acestea mai sunt efigiile lui Michelangelo si Raffael pe fatada laterala dinspre strada Donizetti.
Dupa aproape 100 de ani de dainuire , intr-un sait de imobiliare apare un anunt care-ti strange stomacul datorita faptului ca imobilul acesta care ar fi trebuit protejat , nu aparea pe Lista Monumentelor Istorice:
„ PROPRIETAR: vând Casa atelier sculptor Ion Dimitriu Bârlad „
Descriere
Casă unicat, în stil neo-românesc, un simbol arhitectural al parcelării Parcul Cornescu (cartierul Floreasca), decorată cu 5 medalioane create de sculptorul Ion Dimitriu Bârlad: Michelangelo, Rafael, Magda (fiica sculptorului şi mama artistei Margareta Pâslaru), Sanda (fiica sculptorului) şi probabil Regina Maria.
1 atelier artistic de 6 m x 8 m cu o înălţime de 6 m, 4 camere, 2 băi, 1 bucătărie, 1 debara, 2 pivniţe, 1 garaj, 1 spălătorie, 1 balcon, pod, 1 terasă, platformă cu 2 locuri de parcare, spaţiu verde perimetral pe 3 laturi ale imobilului.
Suprafata construita la sol: 155 mp + 31 mp (total 186 mp)
Front stradal: 20 m + 20 m
Contoare electrice curent monofazat si trifazat
Un anunt sec , tehnic, care pecetluieste soarta acestei cladiri.
Si astfel in ziua de 16 iunie 2022 ia sfarsit sub senilele buldozerului povestea unei case istorice cu personalitate si a unui simbol cultural. Casa sculptorului mai pastra inca in ziua demolarii o placa istorica care amintea de numele parcelarii- Parcul Cornescu, numele initial al strazii – o simpla litera D si numarul casei -16 . Se spune ca noul proprietar ar fi vrut sa puna efigiile pe noul imobil pe care urma sa-l construiasca ceea ce ar fi fost o impietate. Din imaginea care exista acum pe google maps s-ar parea ca nu s-a concretizat aceasta dorinta a sa. Sa speram ca efigiile si placuta istorica de pe zidul casei au fost pastrate si isi vor gasi locul intr-un muzeu .
Nu vreau sa fac politica dar mi se pare o crima sa dai autorizatie de demolare a unei astfel de case , chiar daca s-a omis (?) trecerea ei pe Lista Monumentelor Istorice. In aceasta casa nu erau doar ziduri, erau trairi, sentimente, umbrele muzelor care l-au inspirat pe sculptor , trecutul unui artist roman, al unui om care a insemnat ceva pentru aceasta tara .
Nu am stiut niciodata sa apreciem, sa ne pastram si sa ne respectam valorile decat atunci cand a fost prea tarziu.
Foto :- capturi google maps 2014 si 2023
– Andrei Neagu
– Gabriel Ghizdavu
Documentare :
– anuarul Liceului Gheorghe Lazar anii 40 (nu stiu exact anul)
– saitul de imobiliare https://www.imobiliare.ro/…/casa-de-vanzare-4-camere…
– articole internet https://b365.ro/a-fost-demolata-prea-frumoasa-casa-din…
– Un interviu dat de Margareta Paslaru cu ocazia lansarii cartii sale dar al carui link l-am pierdut
media advertising
![](https://mapamond.media/wiseme.png"){kind=small}
