În seara zilei de duminică 2 februarie 1941, pe un frig strașnic, în conacul Bogdan din Gâdinți, lângă Roman, era veselie mare: se sărbătorea căsătoria părinților mei. Conacul nu mai era al boierului Bogdan, fusese cumpărat de familia Gheorghiu, cu care bunicii erau prieteni.
Vremea era cumplită, nămeții cât casa. La venire, sania în care se afla mireasa s-a împotmolit și vizitiul a declarat că nu are cum să o urnească din zăpadă. Cea care avea să devină mama a sărit pe capră și a reușit să miște sania.
Mult timp după aceea, tata mi-a mărturisit, într-un moment de imprudență, că acela a fost momentul în care s-a îndoit de hotărârea lui . Astăzi, conacul arată așa cum se vede în fotografie. Mai poate fi salvat, dar începe să se apropie ceasul al doisprezecelea.
media advertising
