În 1899, inginerul Christodol C. Pappasoglu îi comanda arhitectului R. Monckton o casă cu grajd și șopron pe Bulevardul Colţei, cum se numea bulevardul trasat în 1898 pentru a ușura traficul de pe Calea Victoriei. În 1907, în piața Romană se înalță statuia marelui om politic Lascăr Catargiu, prim-ministru în vremea Regelui Carol I și tronsonul bulevardului Colței dintre Piața Romană și Piața Victoriei va primi numele acestuia.
Încă de la crearea bulevardului, s-au stabilit reglementări clare de construcție: lățimea bulevardului a fost stabilită la 30 m, cu o porțiune pentru plimbare pietonală în centrul lui, delimitată prin arbori de carosabilul pentru tramvaiele trase de cai. Pentru construirea caselor, se achitau 4 rate fără dobândă pentru teren, care trebuia îngrădit în termen de 6 luni, cu grilaj de fier pe soclul de piatră de 0,6 m. Amplasarea construcției trebuia făcută cu o retragere de 4 m din bulevard, iar imobilul trebuia ridicat în cel mult 4 ani de la achiziționarea terenului, cu o înălțime de minim 8 m și maxim 12 m și fațadă de cel puțin 10 m. După 1927, se va permite o înălțime de maxim 15 m, datorită construirii Academiei de Studii Comerciale (între 1924-1926), cu o înălțime de 18 m.
Pe lotul de teren cumpărat de Pappasoglu în iulie 1899 de la Amalia Dietrich se regăsea un imobil „compus din două corpuri de clădire, având o fațadă și pe bd. Colței unde poartă no. 56 și pe care îl stăpânesc în temeiul actelor de vânzare transcrise din 1868, 1892, 1895, 1896, 1897”. În 12.03.1904, Pappasoglu se împrumută de la Ioan Danabassi cu 50000 lei, punând ipotecă pe „casele mele cu tot locul lor din bd. Colței no. 56 având o intrare și prin Str. Clopotarii vechi no. 41 fost no. 27 care case sunt construite de mine pe locul ce am cumpărat de la dna Amalia Dietrich…” În 1922, imobilul trece în proprietatea lui George G. Verona, care va realiza în 1936 lucrări de reparații și transformări ale casei.
Clădirea se distinge și astăzi prin fațada eclectică impunătoare, fiind alipită de casa învecinată, Casa Dr. Dobrovici, ce poartă semnătura profesorului Duiliu Marcu. Întreg Bulevardul Lascăr Catargiu beneficiază de un fond construit unicat, păstrat aproape intact. Imobilele construite erau menite să evidențieze statutul social al proprietarilor, fațadele având un ”caracter de paradă”.
„Se poate înţelege felul de viaţă pe care-l duceau locuitorii. Biroul era indispensabil pentru profesia stăpînului casei. Salonul şi sufrageria indică o sociabilitate rituală, salonaşul, în schimb, este destinat reuniunilor mai intime, de familie. Copiii îşi aveau dormitorul lîngă cel al părinţilor. Servitorii trăiau la subsol, în zona destinată aprovizionării şi altor funcţii domestice. Acest tip de organizare a existenţei burgheze a marcat o epocă.” (istoricul Andrei Pippidi în Dilema Veche)
https://www.artmarkhistoricalestate.ro/…/vila-george-g…
Prezentare grafică și colaj foto: Arh. Cireșica Micu
Arhitectură, Restaurare și Urbanism în România
media advertising
